BISERICA "ADORMIREA MAICII DOMNULUI" DIN OCNELE MARI

restaurarea unei biserici din secolul al XVI-lea

SIT: Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - satul Ocnele Mari, județul Vâlcea

CLASARE: monument de interes local - clasa B - VL-II-m-B-09840

BENEFICIAR: Parohia Ocnele Mari

ECHIPA:

proiectant general: Remon Proiect S.R.L.     

șef de proiect: arh. Constanța Carp

arhitectură: arh. Smaranda Baciu, arh. Dan Baciu

structură: ing. Mihai Biriș, ing. Lucia Giosan

instalații: ing. Gheorghe Păunescu (d.2020)

pictură: FaberStudio S.R.L. - specialist restaurator Maria Dumbravician

constructor: Carolin S.R.L. - ing. Ion Stătică, Ștefan Stătică

consultant: DuoPart S.R.L.

 

AN: 2014                           

                                 

FAZA: finalizat

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari, județul Vâlcea, este un monument istoric ce datează din secolul al XVI-lea, fiind ctitorită de către domnitorul Radu de la Afumați. Fiindcă acesta era cătunul în care el s-a născut, pe parcursul domniei sale, între anii 1521-1529, domnitorul s-a dedicat ridicării mai multor construcții. Casele sale, sub forma unor cule oltenești, au existat în imediata vecinătate a bisericii, pe latura de est a incintei, până în preajma primului război mondial.

 

Astăzi, din salba de biserici ale județului Vâlcea, biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Ocnele mari se remarcă din punct de vedere arhitectural și iconografic. În istoria sa recentă, în ciuda degradării extrem de avansate, biserica a atras atenția specialiștilor și s-a putut observa cum pictura murală originară s-a păstrat în proporții remarcabile.

Din puținele izvoare istorice care s-au păstrat, din analiza materialelor și elementelor constructive, am putut afla că Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost dezvoltată în mai multe etape. Inițial, era un corp de mici dimensiuni și avea o arhitectură simplă - un plan in formă de cruce, conform vechilor canoane bisericești. Era compus din altar, naos, pronaos și o turlă din lemn peste naos. Ulterior, în anul 1746, în timpul lui Constantin Nicolae Mavrocordat, au avut loc noi lucrări. Vechiul corp al bisericii a fost extins spre vest cu un pridvor spațios iar deasupra lui a fost ridicată o a doua turlă, de formă dreptunghiulară, tot din lemn, cu rol de turn-clopotniță.

 

Solul dificil pe care a fost construită biserica, un sol argilos, a impus ridicarea unor ziduri de sprijin pentru teren alcătuite din bolovani de râu. Pereții, bolțile și arcele au fost construite din zidărie de cărămidă de epocă cu mortar pe bază de var și nisip iar structura turlelor și scările de acces către turle din lemn. Pereții aveau o grosime cuprinsă între 65cm și 110cm.

 

După analiza picturii murale s-au descoperit trei inscripții ce indică 1809, anul unor lucrări de pictură importante realizate de către diaconul Anghel Dozăscu. Stratul suport al acestor picturi a fost realizat în tehnicile arriccio și intonaco. Acestea sunt două tehnici specifice acelui secol conform cărora pereții erau preparați cu tencuieli speciale pentru un suport foarte bun al uleiurilor și pigmenților.

 

O privire asupra acestei picturi, chiar dacă nu s-a păstrat în intregime, contează în a înțelege cum au evoluat canoanele picturilor bisericești de la începuturile ortodoxiei în România și până în prezent.

 

În anul 1940, din cauza marelui cutremur, biserica a suferit avarii la nivelul structurii de rezistență. A fost imediat abandonată ca lăcaș de cult și în anii ce au urmat s-a confruntat cu fenomene agresive de degradare, fiind afectată în profunzime conservarea elementelor sale constructive. Cutremurele ulterioare, degradarea urmată de pierderea acoperișului și tâmplăriilor, precum și expunerea neprotejată la ploaie, soare și îngheț au produs avarii dintre cele mai grave. A ajuns în pragul colapsului.

 

O ruină prăbușită în interiorul său, pe care au crescut plante an după an - aceasta a fost imaginea bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ocnele Mari în ultimele decenii, până la debutul lucrărilor de restaurare.

În 2016 au început demersurile de salvare a ceea ce mai rămăsese din acest monument. Din dorința de a readuce în centrul comunității această biserică, strategia de intervenție s-a îndreptat către refacerea și re-funcționalizarea clădirii. Astfel s-au găsit mijloacele potrivite de consolidare a structurii de zidărie, de completare a elementelor constructive distruse și, bineînțeles, de restaurare a întregului ansamblu arhitectonic.

 

Arcele, bolțile și alte elemente structurale prăbușite în urma cutremurelor au fost consolidate cu tehnologii contemporane sau refăcute din cărămidă asemănătoare cu cea veche. Cele două turle și acoperișul au fost refăcute din structuri ușoare de lemn, cu învelitoare din tablă de cupru.

Paramentul exterior și interior din cărămidă a fost restaurat iar acolo unde a fost necesar s-au înlocuit cărămizi.

S-au montat tâmplării din lemn și pardoseală din dale de piatră naturală în acord cu imaginea de ansamblu a bisericii.

 

Un aspect important al acestei intervenții se referă la posibilitatea utilizării spațiului bisericii conform nevoilor noastre contemporane, de aceea proiectul a prevăzut instalațiile necesare. Controlul luminii, temperaturii și al sunetului au o contribuție majoră la punerea în valoare a lucrărilor de restaurare.

Pe parcursul acestui întreg proces elementele vechi și valoroase ale bisericii au fost protejate, pictura murală fiind, poate, cel mai spectaculos martor al istoriei acestui monument.

 

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și-a recuperat integritatea structurală și volumetrică pe care a avut-o în secolele trecute.

 

Datorită vechimii și calităților sale astăzi este un monument valoros înscris pe Lista Monumentelor Istorice din România, cod VL-II-m-B-09840.

Creează legături prin timp între toate încercările și schimbările aduse de istorie. Spune o poveste ce durează de șase secole, din care în zilele noastre putem învăța despre arhitectura veche, tehnici de pictură și construire și, nu în ultimul rând, aflăm despre evoluția legăturii oamenilor din aceste locuri cu divinitatea.